Kitsch | 7culori.com

Ce este KITSCH-ul în Pictură?

 

KITSCH-ul în pictură este un subiect pe care vreau sa îl dezbat demult. Cei care încep pentru prima dată să picteze se pot lovi de kitsch-uri fără să știe cu ce au de-aface.

Să începem cu definitia:

KITSCH – are urmatoarele sensuri principale:

  1. Produse cu caracter de pseudoartă, caracterizate prin platitudine, imitație superficială a operelor de artă; lipsă de originalitate.
  2. Reproducere sau copiere pe scară industrială a unor opere artistice, multiplicate și valorificate comercial.

Am să-ți dau cate un exemplu pentru fiecare dintre acestea.

 

1.  Kitsch-ul ca pseudoartă

monalisa kitsch

Cel mai simplu de identificat un kitsch este în târguri, la tarabe, prin piețe, sau bine cunoscutul scuar din centrul Chișinăului, între Sala cu Orgă și Teatrul Mihai Eminescu. Gasesti acolo o gramada mare de tablouri frumoase, foarte decorative, cu peisaje clasice. Aparent, ele par a fi perfect în regulă. Realitatea este insa ca un astfel de tablou îi ia pictorului intre 30 min si 5 ore pentru a-l face. Bill Alexander le făcea în jumatate de ora. Pe Youtube gasesti tutorialele lui Bob Ross și mulți alții care folosesc aceeași tehnică. Nici nu trebuie sa fii foarte talentat. Exista o rețetă clasică a producerii acestor tablouri. Dacă ai uneltele necesare, nu este deloc greu.

Pe de alta parte, să știi că Bill Alexander și Bob Ross nu sunt considerați a fi pictori de kitsch-uri. Iata de ce: ei sunt ințiatorii acestui stil de pictură. Cei care au filmat și expus rețeta – bravo lor. Dar, datorită numărului mare de persoane care au început să aplice apoi rețeta, arta lor și-a pierdut în timp valoarea.

Aceste tablouri se găsesc peste tot, la un pret mic (am gasit și pe 999.md destule asemenea picturi). Au succes în rîndul mulțimii care caută să-și decoreze ieftin casa, dar, nu și în rîndul cunoscătorilor.

Dacă în schimb, ai aplica tehnica pentru a realiza altceva decat clasicul peisaj cu munții în centru, atunci ai putea ieși din sfera kitsch-ului.

 

2. Kitsch-ul industrial

kitsch

Să-ți spun acum ceva șocant: acelasi lucru urmează să se întîmple (dacă nu s-a întîmplat deja) cu arta lui Leonid Afremov. Tablourile pictate în cuțit, stil impresionist, imitații ale artistului rus, sunt și ele de duzină. Deși la mare cautare și foarte decorative, se bucura de aceleași “proprietăți” precum tablourile menționate anterior. Adică, sunt rapid de realizat, urmeaza o rețetă simplă, iar rețeta a fost dezvăluită publicului de catre artistul original. Și în acest caz, te sfatuiesc să testezi tehnica, dar să nu te oprești prea mult asupra ei.

O mică analiză: Leonid Afremov, afisează pe site-ul său spre vînzare peste 3360 de tablouri. Cel ilustrat aici are dimensiunile 40 x 30 cm și costă $139 de Dolari. Dacă ai picta zilnic, ți-ar trebui aproape 10 ani sa ajungi la un astfel de număr de tablouri. Și asta e doar stocul de tablouri expus pe un singur site al pictorului.

Adevărul este că, în spatele lui Leonid există o întreagă industrie și un marketing puternic. Are mai multe conturi de twitter, galerii online etc. prin intermediul cărora se promovează destul de agresiv.

Lasand la o parte comercializarea tablourilor pictate în tehnica cutitului și culori tari, nu pot decît să-l admir pentru spiritul de antreprenor de care dă dovadă Leonid, însă nimic mai mult. Pot doar să adaug că-mi place impresionismul modern si contrastul cromatic puternic din toate tablourile sale. Are unele tablouri minunate. Dar, există acum atît de mulți adepti ai sai, încît pictura sa a devenit banală. În special tema parcului de toamna.

 

 

Cum evităm să pictăm un kitsch?

ghenie

Bun, dar, daca astea sunt kitsch-uri, atunci ce nu e kitsch? Sunt oare doar operele de artă originale non-kitsch-uri?

Ei bine, reproducerile nu sunt neapărat kitsch-uri. Dacă sunt bine realizate, sunt bune. Și dacă aduc în plus elemente originale, tot bune sunt. Chiar foarte bune. Nu prea ai cum să dai greș dacă iei o capodopera și o transpui din nou, folosind de aceasta dată propriile emoții, sentimente și trăiri. Iată un exemplu de non-kitsch autentic: Adrian Ghenie, “Autoportret ca Van Gogh“. Tabloul pictat in anul 2012 de pictorul roman în vîrstă de 38 de ani a fost vîndut cu $2,59 Milioane de Dolari.

Mai am și un alt exemplu de non-kitsch. Este vorba despre arta naivă. Daca iei realitatea din imagine și o transpui pe pînză fără a ține cont de rigoarea perspectivei, poti obtine ceva destul de frumos si neobișnuit. 

Ca pictor in devenire, este indicată urmatoarea procedură de învățare, asimilare și crestere: Mai întîi înveți să copiezi lucrări, apoi, cînd simți că “pensula se mișcă singură pe pînză”, iar combinațiile și amestecurile de culori “ți-au intrat în sînge”, atunci te faci că uiți tot ce ai învățat și te apuci de inventat și experimentat. 

Dacă începi invers, riști să obții kitsch-uri.

 

Kitsch-ul ca și curent artistic

Iată un aspect la care poate nu te-ai gîndit. Kitsch-ul poate fi adoptat, în deplina cunoștință de cauză, chiar și de către pictori talentați și renumiți. Uneori, acest cuvînt este asociat cu un curent artistic, o subramura a expresionismului. Se ia un element original, real, și se adaptează, se personalizează, dar mai ales se înfrumusețează. Kitsch-ul are ca scop frumusețea înainte de toate. De aceea, nu sunt neaparat de acord cu expresia “de prost gust” atunci cînd vine vorba de un kitsch “bine realizat”. Iată ce înseamnă un kitsch bine realizat: peisajele fantastice, de basm, ale lui Thomas Kindale (în exemplu, o variantă de “Frumoasa și Bestia – poveste Disney). E posibil “să te doară ochii” privind astfel de tablouri, dar dacă poți și tu să faci un kitsch ca acesta… no comment.

kitsch beauty-and-the-beast-ii

 

Cine sau ce face mai exact aceasta distinctie intre un kitsch si o opera de arta? Cine stabileste care este o opera de arta?

Unele kitschuri sunt ușor de recunoscut (precum exemplul cu Monalisa), dar altele sunt mai controversate. Există pictori care picteaza atît kitsch-uri cît și non-kitsch-uri. Deci, nu putem cataloga un anumit pictor ca fiind “de duzina”.

Exista acei oameni care se numesc CRITICI, au studii superioare la Universitatea de Arte si sunt considerați o autoritate. S-au specializat în Istoria Artei și nu neaparat în aplicarea tehnicilor de pictură. Ei sunt în masura să stabilească dacă arta cuiva are valoare sau nu.

Dar, dincolo de acest aspect, orice artist, cu sau făra studii de specialitate, ar trebui să știe să facă diferența dintre o Monalisa și o Monalisa cu pisica în brațe.

 

6. Care este statutul necesar pentru ca lucrările tale să nu fie condiderate kitsch-uri?

Trebuie să ai cursuri de specialitate cu diplomă sau să fii în asociația pictorilor pentru a nu fi catalogat drept “pictor de duzina”?

În această privință, a început și Moldova să se mai deștepte. Cu puțin timp în urmă, pictura era ceva exclusivist în țara noastră – nu și în strainătate. Acum însă, apar tot mai multe expoziții libere, în care oricine poate să expună, fără a prezenta o diplomă de “calificare” sau un “card de membru”. Dacă esti talentat și ai tablouri frumoase, nu există motiv pentru a nu expune, a fi apreciat, și chiar a vinde tablouri. Daca nu ai diplomă, însă ai studiat de placere tainele picturii, nu înseamna ca produci doar kitsch-uri.

 

Articol original de Laura Mateescu

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *